Am spus-o de citeva ori si o repet: nu am vazut iarna mai frumoasa decit asta niciodata!

Acesti munti de zapada imaculata, gheata de pe crengutele firave ce stralucesc ca diamantele sub razele soarelui… cum sa nu te minunezi?? Da, exista si cealalta parte a monedei: e tare greu sa te deplasezi, sa ajungi la timp la intilniri, de la zapada mai cade curentul electric, internetul,  din cauza gerului nici ciinii nu mai latra in curte etc si totusi, nu putem nega ca e frumoasa rau!

Noi din pacate am admirat ninsoarea doar de la geam, pentru ca Crina a fost “vizitata” de acel virus neiertator ce circula prin capitala, iar cind “ne-a lasat” –  ia zapada de unde nu-i!

Dar daca in oras a mai ramas doar mizga, baltoace si vagi urme de zapada, la sat inca e totul imbracat in alb. Asa ca am incarcat saniutele in masina si am plecat pe cimp. Ne-a dus Mihai acolo unde il duceau la sanius parintii lui si ne-am distrat tare mult!

Nu am prins o zi cu soare ci mai degraba una cetoasa, dar asta a contat cel mai putin!

testam zapada, sa vedem daca e la fel de rece ca ultima data 😀

niciun pas fara noul eu prieten “Ursu”!

cea mai vesela parte: urcatul dealului. Tare se amuza cind i se cufunda picioarul in zapada si nu vroia deloc sa urce in sanie.

cel mai sigur e la tati in brate!

si cel mai vesel!

dar nimeni nu e perfect, ne rastoarna si tati de pe sanie! 😀 😀

pozam frumos pentru albumul cu fotografii al bunicii 🙂

Desi mi-e dor de primavara, sper ca iarna inca nu are de gind sa plece si o sa ne mai aduca zapada moale si pufoasa ca sa facem macar un om de zapada!

Comments

comments