Roma (part 1)

Vacanta in Roma a fost un cadou pentru sotul meu de ziua lui. Ideea mi-a venit inca din septembrie, asa ca am avut timp sa caut si sa gasesc cea mai buna oferta cu aceasta destinatie (un mare multumesc fetelor de la OK Travel). Pentru ca vroiam sa fie o surpriza, totul a fost facut in mare secret. Planul mi l-au dat peste cap cei de la Ambasada Italiei, care nu vroiau sa imi acorde viza decit daca se prezenta si Mihai pentru a semna o declaratie precum ca el o sa ma insoteasca si mai nu stiu ce, deci a trebuit sa ii dezvalui “secretul”.

De ce Roma? Pentru ca Mihai adora istoria si mai ales istoria antica, deci nicio alta destinatie nu era mai potrivita pentru el! Biletele au fost cumparate pentru trei persoane, hotelul l-am ales la citeva minute (mers pe jos) de cele mai importante obiective turistice, intr-o zona cu multe restaurante si cafenele ca sa ne fie mai usor si comod cu Crina, pentru ca nici nu ma gindeam s-o las acasa. Dar la insistenta bunicelor si in urma muuultor puncte pro si contra, am hotarit sa margem fara ea. Am avut mustrari de constiinta si ma gindeam ca sunt o egoista pina am inceput sa vad copii pe jumatate adormiti tiriiti ba de mama, ba de tata prin Colosseum, plingind ca ba nu vor poze, ba vor sus, ba vor jos, ba s-au plictisit, etc. Crina nu e capricioasa, dar e copil si oboseste repede, nu sta mult in carucior si sigur nu as fi putut s-o impresionez la aceasta virsta cu monumente arhitecturale sau muzee. Si tot acolo pe loc am mai descoperit ceva, la care nu ma gindeam ca la o problema – mincarea. In fiecare restaurant cautam din curiozitate prin meniu cu ce as fi putut s-o hranesc pe Crina si in afara de cartofi (prajiti sau pireu) nu era nimic. In foarte putine localuri gasesti ciorba (o fiertura de zarzavaturi) sau legume, care de obicei sunt decongelate din pachete. Stiam ca si ei maninca mamaliga (polenta), dar in Roma nu am gasit-o in nici un meniu. Deci si pentru a gasi un loc unde sa putem minca toti trei trebuia sa pierdem ceva timp si nu cred ca mai reuseam sa vizitam prea multe.

Mi-as dori mult ca pe viitor Crina sa fie un copil care se adapteaza mai usor locurilor si conditiilor noi, pentru ca la moment regimul nostru e sfint si nicio abatere nu e bine-venita: daca mergem in ospetie, trebuie sa ne intoarcem pina la ora mesei, pentru ca ea maninca doar mincare gatita (nici un fel de borcanas) si de dorit in scaunelul ei, iar daca nu maninca dupa regim – liniste nu mai are nimeni; adoarme foarte greu in alta parte decit acasa, doar daca e epuizata si dupa un concert de vreo jumatate de ora, etc… Regimul copilului iti face viata mai usoara acasa, dar nu se potriveste cu o vacanta activa in care vrei sa vezi cit mai multe locuri noi, nu sa iesi din camera de hotel la 10, 11 si sa te intorci la 20.

De aceea acum sunt sigura ca a fost o alegere buna sa ramina acasa in mediul ei, unde aproape ca nici nu si-a dat seama ca am lipsit (abia in ultima zi a inceput sa intrebe de mine). Iar noi am avut 4 zile de respiro in care chiar ne-am odihnit, am dormit mai mult dimineata si am avut timp de noi doi, pentru ca si asta e foarte important intr-un cuplu.

Roma ne-a intilnit cu mult soare si verdeata. Iar daca fiecare coltisor al acestui oras nu era decorat de Craciun, nici nu ti-ai fi dat seama ca e decembrie.

Asa se vede Colosseum-ul chiar din pragul hotelului

Pentru ca eram la citiva pasi de Colosseum si data trecuta cind am fost in Roma nu am reusit sa intram din cauza unor manifestari, am hotarit ca asta va fi primul nostru obiectiv.

Sincer, mie Colosseum-ul mi-a lasat o senzatie tare ciudata. Cind am urcat pe trepte incercam sa-mi imaginez ce se petrecea pe acea arena, dar in minte imi aparea doar mizeriea in care traiau gladiatorii, in ce chinuri mureau, ce imagini infioratoare vedeau copiii si femeile… si cel mai rau e ca le placea si aplaudau. Si mai spune lumea ca in prezent traim intr-o societate cruda si stricata.

Dar nu pot sa-i neg grandoarea si rolul arhitectural, totusi e absolut impresionant!

Acest pod mi-a adus aminte de Podul lui Alexandru III din Paris

Castel D’Angelo

Doamne la o limonada

Gradinile Vaticanului

sute de picturi si sculpturi pe tavanele muzeului Vatican

col1 Italia noua si Italia antica (picturi)

Dar capodopera este desigur Capela Sixtina pictata de Michelangelo, unde nu e voie sa se faca poze. Este o opera fara pereche, pentru ca la dimensiunile si inaltimea la care a fost lucrata se mai adauga si o tehnica impecabila, ca la un moment dat nu-mi mai dadeam seama daca este pictura sau sculptura si aveam senzatia ca e totul 3D.

Unul dintre dezavantajele turismului pe timp de iarna este ca ziua e mai scurta si majoritatea monumentelor le vedem cind deja e intuneric, dar noroc ca toate sunt iluminate in intregime, deci nu le este rapita frumusetea. Pacat ca noi inca nu am invatat sa facem poze pe timp de noapte (desi am incercat toate regimurile aparatului foto) si nu va pot reda adevarata atmosfera, dar credeti-ma pe cuvint ca era minunat!