Inca din adolescenta aveam un plan. Imi vedeam viitorul clar si bine pus la punct. Dar viata m-a invatat un lucru: daca vrei sa-l faci pe Dumnezeu sa rida – povesteste-i planurile tale.
Ma vedeam la 25 de ani cu diploma de masterat, cu un job promitator, fara obligatii, reguli si limite, doar eu si lumea-ntreaga!
L-am cunoscut pe Mihai in club si relatia noastra s-a desfasurat intr-o continua petrecere si calatorii. Asa putea sa fie si dupa ce ne-am casatorit, nu planuiam sa ne schimbam modul de viata atit de curind.
Dar si de data asta Doamne-Doamne ne-a luat-o inainte. Crina a fost un dar de Craciun- cel mai frumos posibil, desi de la inceput am fost destul de speriati. Eram pregatiti pentru asta? Era momentul potrivit? Dar cum sa stii cind e momentul potrivit? E greu sa renunti constient la comoditate, la noptile linistite cu somn adinc sau la cele albe si nebune. E greu sa renunti (chiar daca numai pe o anumita perioada) la job-ul pentru care ai muncit atit, de frica sa nu-ti “sufle” cineva locul si cu cit avansezi in cariera, cu atit e mai greu s-o lasi. Cind e momentul potrivit sa renunti la silueta si sa-ti lasi corpul “prada” graviditatii? Cind ai suficienti bani in cont ca sa te simti asigurat? Cind ai calatorit suficiant si nu mai vrei sa vezi si alte locuri? Cind nu mai ai proiecte, idei, vise? Cu cit esti mai activ, cu atit e mai greu sa gasesti momentul perfect pentru a avea un copil.
Acum ii sunt nespus de multumita soartei ca a facut cum a stiut ea mai bine, ca poate nici pina acum nu gaseam “timp” pentru un bebe. Si m-am convins inca o data ca trebuie sa renunti la ceva important ca sa primesti ceva cu adevarat valoros!
Din pacate, in ultimul timp am observat anumite stereotipuri, care cred ca influenteaza mult in inhibarea dorintei de a avea copii: daca esti mama tinara, cu siguranta esti o toanta pe care nu a dus-o capul la altceva, cu care nu ai ce discuta in afara de tema copiilor, care iti irosesti tineretea pe lucruri plictisitoare si ai schimbat vacantele pe ochi umflati, cearcane si scutece.
Daca intradevar va doriti un copil, nu va fie frica sa pareti neinteresante prietenilor pentru ca nu mai puteti tine pasul cu ei la petreceri, prietenii de suflet o sa ramina mereu linga voi. Nu va temeti ca nu o sa aveti cu ce va lauda la intilnirea cu absolventii unde toti vor fi “aproape sefi”, iar tu “stai acasa si nu faci nimic”, sunt sigura ca multi dintre ei ar vrea sa fie in locul vostru. In lume toate pot astepta, toate se pot reface, la orice virsta, trebuie sa stii doar ce e cu adevarat important pentru tine.
E adevarat ca un copil te solicita, te limiteaza, iti schimba regimul, iti impune reguli si obligatii, dar asta este un pret prea mic pentru toata fericirea pe care ti-o daruieste. Nimic nu se compara cu zimbetul lui, cu minutele mici si moi care te mingiie si te cuprind pe dupa git, cu vocea lui dulce care te striga “mama”. Nu cred ca vreo realizare profesionala poate sa-ti aduca lacrimi de fericire-n ochi asa cum o face aparitia primului dinte sau primul pas.
Eu inca am multe visuri si dorinta sa le realizez intr-o zi, dar la moment sunt Universul copilului meu, sunt MAMA, iar restul… restul sunt desertaciuni.
universmagic November 27, 2013
Foarte frumos spus.
Dia November 28, 2013
Dilema vietii mele 😀
Ana Irina November 28, 2013
🙂 alegerea iti apartine!
Cezara November 28, 2013
Emoționant până la lacrimi. Îți mulțumesc că mi-ai reamintit tot ce este cu adevărat valoros în viață.
Diana November 28, 2013
Extraordinara postare!!!
Cea mai valoroasa de pina acum.
Continua…caci ceea ce faci, faci bine!!!
…si cel mai important e faptul ca inspiri!
Bravo!!!
Ana Irina November 28, 2013
multumesc mult, Diana!
ana November 28, 2013
imi place din ce in ce mai mult blogul tau, e mai divers si mai personalizat pe zi ce trece..
Ana Irina November 28, 2013
crestem, invatam, ne dezvoltam 🙂 merci!
Diana November 28, 2013
ma regasesc in tot ce ai scris mai sus si realizez ca, chiar ai dreptate…,
Elena November 30, 2013
Ohh doamne, cind o sa se termine epoca femeilor care stau acasa si sunt dependente de barbati??? Si macar de sa fi fost alaturi de cineva destoinic care e auzit si intrebat pentru meseria lui, pentru gradul lui de profesionalism si cunostinte, atunci mai intelegeam ca sotia sa fie una care sa aiba grija de el si de casa – pentru ca el merita. Dar asa, cin il vezi in club si Dj-ieshte ca un prostalan … scuzati-ma va rog, dar asta nu-i barbat si inca sa ai macar cui sa-i speli ciorapii.
Ana Irina December 9, 2013
ohh Doamne, cind o sa se termine epoca prostalancelor limitate??? :)))))))))) ce stii tu despre barbatul meu si gradul sau de profesionalism?? de unde stii tu ce face el de luni pina vineri? iar ce face in weekend, ce hobby-uri are si cum se odihneste e treaba lui. nu DJ-ieshte pt bani, dar daca ar face-o, ce e rau in asta? de cind e arta o prostie? inseamna ca toti cei care traiesc din muzica sunt prosti si nu sunt barbati? da Doamne ca barbatul tau sa-i ajunga macar la degetul mic de la picior sotului meu, ca sa ai cui spala ciorapi cu mindrie!
ce timpita!
Nikoleta December 9, 2013
)))))))) cit de emotionant mesajul Elenei ))) sarmana cred ca viseaza sa spele cuiva coltunii dar nu are cui 😀 de cind ma tin minte am probleme cu invidia unora dar am invatat un lukru : acesti oameni nu merita supararea sau agresivitate..ei merita doar compatimire si urari de bine , sa le dea Dumnezeu macar o mica parte din cite ti-a dat tie, ca sa fie si ei mai fericiti ! Asa ca draga Elena succes in viata si fii mai buna caci primesti ceea ce oferi. Iar tie Ana felicitari si sa ramineti tot asa fericiti si indragostiti , stii tu vorba ..”trebuie sa traiesti asa ca depresia sa o aiba altii ” ))) 😉
Ana Irina December 9, 2013
de obicei nu raspund urit si sunt foarte toleranta, dar nu m-am putut abtine atunci cind a fost vorba de niste aberatii stupide la adresa sotului meu!
Daniela December 12, 2013
vai de capul tau :)))))) cica “epoca femeilor dependente de barbati”. i could go on forever now!
in primul rand, femeilor cale le e frica sa fie dependende de un barbat sunt cele care nu au gasit barbatul care sa le faca sa se simta destul de safe si confortabil. Alea sunt femei speriate, si care “follow the herd” (sau cum se zice la noi, “se duc dupa stana de oi”), pentru ca acum e asa moda “cariera, independenta, bla bla”. cand ai atata incredere in sotul tau, si te simti destul de bine cu el, atunci dependenta de el e fireasca, nu un fapt condamnabil.
asta a fost comentatiul destinat “epocii”.
in rest, meseria altor nu e treaba ta, nici a mea, nici a celorlalti. Meseria sotului Anei Irina e treaba ei si a sotului ei. tu nu esti destul de calificata ca sa constatezi ce meserie are un grad inalt de profesionalism si care nu. nimeni nu are aceasta “calificare”. atunci cand jobul tau va fi intitulat “expert in judging people and defining whether their jobs are worthy or not” atunci mai vorbim. Intre timp, cand ai sa realizezi ca oamenii de mare succes, au succes doar pt ca au realiat ca in viata e important sa faci lucrurile care iti aduc placere si care te satisfac emotional, atunci ai sa intelegi de ce face sotul Anei Irina ceea ce face(indiferent daca e ca profesie sau nu). intre timp, nu-ti irosi energia zicand prostii, dar invata-te sa te inspiri de la cei din jur.
p.S. Ana Irina sorry pt flood. e prima oara cand intru la tine pe blog, si imi place mult 🙂
sunt din Chisinau si habar nu am cine esti tu sau sotul tau, dar sunteti bravo 🙂
Ana Irina December 12, 2013
Daniela, multumesc mult pentru parere si replica 🙂 incercam sa facem ce ne place si sa traim frumos, dar se pare ca pe unii ii deranjeaza asta…. 🙂