Inca de prin aprilie am inceput sa ne planificam vacanta la mare. Stiam ca vrem sa fie Grecia, o insula pitoreasca, linistita si nu prea populara, o casuta pe nisip si cateva taverne prin apropiere. Dupa o luna de rasfoit site-uri, bloguri, graficele avioanelor, corabiilor, si a feribot-urilor, dupa o luna de logistica zilnica, ginecologul meu ne-a facut alegerea mult mai usoara spunandu-mi ca o calatorie atat de lunga cu masina imi era contraindicata in acel moment si nu stia daca o sa fie altfel in urmatoarele luni. Asa ca am hotarat sa nu riscam, sa renuntam la insulele ciclade, sa alegem o cursa diecta cu avionul si sa lasam vacantele exotice pentru alt an.

Am ales Creta doar pentru ca e unica insula pe care puteam ajunge din aeroportul din Chisinau. Nu stiam mai nimic despre ea, imi parea prea populara si aglomerata, dar am fost foarte placut surprinsi!  Am ales un hotel dragut, cu o gradina imensa, cu plaja nisipoasa si apa curata. Pentru ca fugeam de galagie, dar nici izolati nu am vrut sa stam, am optat pentru localitatea Adelianos Kampos, cam la 10 min cu masina de orasul Rethimnon, care este unul foarte frumos si vibrant, cu restaurante cu vederi extraordinare (si terenuri de joaca pt copii!), cu strazi pavate, cu o faleza plina de palmieri si frumos luminata, cu sute de buticuri de artizanat si magazine de brand, daca iti place sa faci shopping in vacanta.

da, plaja Platanes era nisipoasa si lata, chezlong-urile aranjate la o distanta destul de mare, ca sa nu deranjezi sau sa fii deranjat de vecin, deci totul perfect… pana la intrarea-n apa! acolo era surpriza: pietre. Dar durerea de picioare a fost nimic pe langa placerea ce mi-o oferea aceasta priveliste 🙂

iar pietricelele sunt un bun “instrument” de joaca pentru copii 🙂

Nu ne-am facut niciun plan de excursii de acasa, vroiam sa hotaram ce si cum facem pe loc, in dependenta de circumstante, de sarcna mea si bine-nteles de Crina. Iar pentru ca in toata Europa internetul abia abia “respira”, nici aici nu a fost o exceptie, asa ca intr-o seara am adunat cateva pliante cu diferite destinatii ca sa ne informam. Daca va plac excursiile cu ghid, in grup sa stiti ca asemenea agentii sunt cam la fiecare 50 de metri, dar noi am ales sa inchiriem o masina, ca sa ne tinem cat de cat de regimul nostru si sa nu depindem de nicio ora fixa.

Nu puteam sa nu incepem cu cea mai populara plaja de pe Creta- Laguna Balos. Acolo puteam ajunge pe uscat – coborand si apoi urcand vreo 2 km (sau mai mult) pe niste scari sapate-n piatra muntelui, sau cu corabia, pe apa. Si de data asta am ales “drumul usor”, iar traseul corabiei nu era direct spre laguna, dar am facut un stop de cateva ore pe insula Gramvousa – o bucata de piatra aruncata-n mare, dar cu un bagaj istoric si (desigur) o plaja azurie. Iar pentru ca niciunul dintre noi nu a fost suficient de inspirat incat sa puna bateria aparatului foto la incarcat, toate pozele au fost facute cu telefonul.

Cat eu si Crina ne-am adapostit sub o umbrela inchiriata de pe corabie (plaja nu e amenajata), Mihai a urcat sa vada castelul care proteja insula in trecut.

Ajunsi la laguna Balos, nu stiam in care parte s-o apucam! In dreapta si in stanga noastra se deschideau tablouri atat de diferite, dar la fel de impresionante. Pe de o parte apa de un albastru ireal, pictat parca, artificial, iar pe cealalta parte – un ocean de apa cristalina, ca de la robinet, care abia depasea merisorul piciorului, calda si numai buna de balacit cu copiii!

Mihai a fugit sa se racoreasca in apa, iar eu cica am culcat-o pe Crina 🙂aha, desigur! 😀

cel mai bun mod de a te bronza 🙂

Crina pana acum zice ca vrea la mare, in “apa mica”

Desi ne faceam griji, copilul a suportat foarte bine intreaga calatorie, iar vaporul i-a placut in mod deosebit. La intoarcere in port, chiar a asistat (alaturi de capitan sau cine face treaba asta) la ancorarea si parcarea vasului. Am avut cu noi doar 2 prosoape, desi 1 era suficient, crema de protectie, apa rece, dozatorul cu laptele praf, 2 fructe si citiva biscuiti. Noi am mancat sandwich-uri procurate de pe corabie pentru ca pe aceste plaje nu sunt restaurante, iar in drum de pe Gramvousa spre Balos, chiar pe vas s-a gatit carnita la gratar, din care am savurat toti trei cu pofta!

Ne-am straduit sa fim cat mai flexibili cu putinta, sa nu ne facem planuri fixe de care sa ne tinem cu strictete, sa nu ne tinem “cu dintii” de regim, sa trecem cu vederea ca in acea zi Crina nu a mancat supa si nu a dormit la amiaza si sa incercam sa facem calatoria cat mai placuta si usoara pentru copil. si sincer nu a fost greu deloc! de fapt nici nu ne-am asteptat ca o sa fie asa usor si vesel!

Comments

comments